Instituţii educaţionale

Grădiniţă	Capacitate	150
	Educatoare	6
	Copii în grădiniţă	141
Clasele I - IV	Săli de clasă	8
	Pedagogi	8
	Elevi	156
Clasele V - VIII	Săli de clasă	10
	Pedagogi	26
	Elevi	171

Posibilitate de acces

Şcoala generală cu clasele 1 - 8: Str. Cetăţii nr. 143, tel: 0259-369695

Grădiniţă: str. Cetăţii nr. 14

2002 a fost renovată grădiniţa, lucrările acesteia au fost în întregime suportate de Fundaţia Lazarus cărei preşedinte este preotul satului Biharia, onorabilul Csernák Béla.

Instituţii culturale

Casa de cultură:	2
Bibliotecă:	1
Capacitate:	350
Nr. de cărţi:	11128 buc

Alte servicii sociale

Doctori:	3
Farmacii:	2
Poliţie:	1

Cel mai aproape de localitate:
spital	18 km
staţie de salvare	16 km
pompieri	19 km

Biserica reformată

Această biserică nu poate fi considerată prima biserică a satului. Despre locul unde a fost prima biserică, când a fost construită şi cum arăta, avem doar presupuneri.

În ordine aceasta este deci a doua biserică. Probabil a fost construită după năvălirea tătarilor, dar nu putem determina cu exactitate când. După necesităţile de atunci s-a construit o biserică mult mai mare decât prima: predecesoarea bisericii de azi.

Multiplele transformări au şters caracteristicile stilului său propriu original. Semnele probabil din secolul XIV (linia stâlpilor), ne sugerează o biserică cu forme ogivale, care iniţial - probabil - a avut tavan cu boltă, cu un rând de stâlpi la mijloc. Acesta a divizat spaţiul interior în două, formând un spaţiu de două nave. După menţiunile scrise, conform vechilor tradiţii, aceşti stâlpi au fost împodobiţi "cu forme umane cioplite în piatră", care ne indică, console cioplite. Cu timpul semnele vechi au dispărut: tavanul s-a schimbat, ferestrele ogivale au fost zidite, au fost tăiate altele noi, sanctuarul vechi a dispărut, iar pe balconul ce s-a construit în locul lui a fost aşezată o orgă. Iniţial în această parte trebuia să fie şi turnul, ale cărui ruine se mai vedeau pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Biserica se putea considera mare chiar şi în dimensiunile sale originale (26 x 14m), acesta fiind o dovadă a trecutului populat al satului.

Biserica este înconjurată de un zid de piatră. Pe partea exterioară a zidului de piatră se găsesc două plăci de marmură, una din 1908, cealaltă din 1940. Acestea amintesc de jertfa eroică a căpitanului curuţ Jármy Ferencz,care împreună cu oamenii lui au fost forţaţi şi măcelăriţi lângă zidul bisericii. Acolo odihnesc şi astăzi. În grădina bisericii sunt înmormântaţi şi doi soldaţi germani, care în timpul războiului mondial au luptat din turnul bisericii.

Iniţial au fost 3 clopote: unul de 198 kg (din 1786), unul de 358 kg (din 1815) şi un clopot mare de 573 kg (din 1805). În urma dispoziţiilor din primul război mondial la 9 aprilie 1917 primele două clopote au fost duse pentru scopuri militare şi a rămas unul. Lângă aceasta s-a montat un clopot mic în 1955. Tot în turn se găseşte un vechi orologiu, care este originar din fabrica de orologii din Budapesta a lui Müller János. Acest orologiu cu 3 greutăţi funcţionează şi astăzi. În urma marii reconstrucţii ce s-a terminat în 1802, i s-a schimbat în întregime structura, a primit a formă nouă atât în interior cât şi în exterior.

Al doilea război mondial a lăsat răni triste bisericii. În 1948 statul a luat de la biserică două şcoli şi fosta parohie care pe atunci a fost locuinţă de dascăl-învăţător. Parohiile au fost devastate, actele, registrele de naşteri au fost distruse, iar obiectele bisericeşti au dispărut. Numai din cărţile editate de biserică se cunosc, ce cupe-cane au fost în proprietatea bisericii: Cupă din argint aurită din 1614 cu inscripţia B.S.D.; cupă din 1621; tavă pentru botez din 1687; cană pentru botez din 1780. După incendii şi războaie mondiale, în urma jertfelor materiale şi prin muncă ale credincioşilor, deşi biserica a fost pustiită dar n-a fost complet distrusă. De remarcat mai este renovarea ce a avut loc în 1979 din donaţii.

Comunitatea în 1991 a stabilit relaţii de frăţie, cu comunitatea cartierului Elden din sudul oraşului Arnhem din Olanda. Această legătură de frăţie a constituit multă binucuvântare pentru viaţa bisericească În 1991-1992 s-a construit pentru parohie o nouă aripă, cu scopul adâncirii vieţii comunităţii, care a primit denumirea de Barcă. Aici au loc învăţământul religios, viaţa bisericească a corului, a comisiei de femei, a tineretului, au loc diverse manifestaţii, conferinţe, dar s-au organizat şi expoziţii. În 1994 a fost reparat turnul şi structura acoperişului, în 1995 întregul interior, iar în 1996 a urmat exteriorul bisericii şi reînnoirea în întregime a gardului de piatră ce înconjoară biserica. La 4 august 1996 cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Reformaţilor Maghiari, biserica este sfinţită din nou de episcopul Eparhiei Reformate de Dincolo de Tisa, Dr. Kocsis Elemér. În ziua de 30 iunie 2002 a fost sărbătorită renovarea bisericii de 200 de ani în cadrul unei slujbe de mulţumire, iar după amiază Dl. protopop Derencsényi István din Debreţin a binecuvântat orga renovată în întregime, care a fost pusă în funcţiune pentru prima dată de preotul organist Szepsi Károly, în cadrul slujbei festive.

În vechea cetate de pământ în 1896 cu ocazia sărbătoririi unui mileniu de la întemeierea statului maghiar a fost ridicat un monument. Pe toate cele patru feţe ale obeliscului erau inscripţii, la vârf pasărea turul cu o sabie în cioc. În anii 1920 acesta a fost distrus, a rămas doar postamentul, care se poate vedea şi astăzi. La 6 octombrie 1942, în cadrul unei festivităţi, a fost sfiinţit cel de al doilea monument cu pasărea turul, ridicat în centrul satului la intrarea în biserică, confecţionat din piatră brută albă care avea aşezat pe două feţe ale sale numele eroilor căzuţi în primul război mondial. La sfârşitul războiului mondial şi acesta a fost distrus. La 13 mai 2001 în grădina bisrericii a fost ridicat cel de al treilea monument, ca semn al speranţei îndreptate spre noul mileniu.

Biserica romano-catolică

Comunitatea catolică a avut o biserică, ce s-a construit cândva în cinstea Sfântului Apostol (de aici a rămas şi denumirea străzii "Péter"). Biserica din prezent, ce a fost construită timp de trei ani, a fost sfinţită în cinstea Sfântei Maria, la 15 august 1826 în timpul episcopului Vurum József. Înălţimea turnului este de 26 m, lungimea 21m şi lăţimea de 12 m.

Tabloul de la altar şi orga (cu 6 registre) datează din anii 1830. Statuia-Maria în mărime naturală a fost adusă din Tirol (Italia) în 1912. În 1919 din donaţia lui Szentkirályi Zoltán, a fost făcut mozaicul şi ramele metalice ale ferestrelor. Tot atunci au fost făcute amvonul şi băncile.

În turn iniţial au fost trei clopote. În 1914 au fost duse două clopote, cea mai mică a rămas neatinsă în turn. În 1926 biserica a primit din Austria un clopot de şase chintale, care în 1985 de ziua rusaliilor a crăpat. În 1986 în locul clopotului crăpat în atelierul pastorului reformat din Tinca, Vass Zoltán a fost turnat un clopot de patru chintale jumate.

Exteriorul bisericii a fost reînnoit în 1973, în timpul părintelui Gocsy György, precum şi în 1990, în timpul preotului Polgár János. Pe tavan au fost puse trei tablouri cu sfinţi: Ultima cină, Grădina din Gheţeman, Schimbarea la faţa domnului.

Dintre obiectele bisericeşti amintim az tabernaclul şi cupa de liturghie.

Biserica reformată din Cauaceu

Nu avem date sigure că ar fi avut Cauaceul o biserică veche sau nu, dar e sigur, că a existat un asemenea loc de slujbă bisericească, unde putea avea loc viaţa de comunitate.

Contractul referitor la construcţia bisericii, ce ne-a rămas din anul 1785, este începutul istoriei bisericii şi azi existente. În 1785 episcopul Szilágyi Sámuel a pus piatra de temelie a bisericii, donând pentru construcţie, materialul lemnos şi o sumă echivalentă venitului de un an al cârciumei.

Din anii şi despre anii 1800 nu s-au păstrat prea multe amintiri scrise, mai mult înregistrări de carte civilă, notaţii referitoare la evenimentele bisericeşti. Construirea bisericii a fost terminată în 1786, fără turn, dar Dl. episcop n-a mai trăit la acest eveniment ci doar băiatul său ca intendent.

În biserică, se poate vedea şi azi în lucrare originală, amvonul şi balconul din stânga ce au fost făcute în 1786. Masa de slujbă utilizată şi azi a fost făcută în 1793 de nobilul Vas János, din materialul lemnos tăiat din pădurea ecleziei.

Mobilierul interior al bisericii şi amplasarea ei este foarte simplă, curată, luminoasă şi rustică. Clopotul ce a ajuns aici în 1777 din Seleuş a primit loc în clopotniţa construită în 1783. Turnul ce stă şi astăzi a fost înălţat mult mai după construirea bisericii, în 1829.

Obiectele bisericeşti mai importante ce sunt în proprietatea comunităţii:

La 10 noiembrie 1957 a fost sfinţită biserica renovată în timpul lui Büte János.

Ultima reparaţie capitală exterioară - interioară a bisericii a fost în 1976.

Informaţii despre Szilágyi Sámuel	Înapoi
Informaţii despre Büte János	Înapoi

Y>